poezia initiatica "Leoaica tinara, iubirea" de Nichita Stanescu

Nichita Stanescu
Leoaică tânără, iubirea
mi-a sărit în faţă.
Mă pândise-n încordare
mai demult.
Colţii albi mi i-a înfipt în faţă,
m-a muşcat, leoaica, azi, de faţă.

Şi deodată-n jurul meu, natura
se făcu un cerc, de-a-dura,
când mai larg, când mai aproape,
ca o strângere de ape.
Şi privirea-n sus ţâşni,
curcubeu tăiat în două,
şi auzul o-ntâlni
tocmai lângă ciocârlii.

Mi-am dus mâna la sprânceană,
la tâmplă şi la bărbie,
dar mâna nu le mai ştie.
Şi alunecă-n neştire
pe-un deşert în strălucire
peste care trece-alene
o leoaică arămie
cu mişcările viclene,
încă-o vreme,
şi-ncă-o vreme...

Inima, accesata cu cheia potrivita, determina ca totul imprejurul meu sa fie inceputul unei imensitati, infinitati de unde concentrice.

Punctul de pornire este picatura de iubire,  care ajunsa in oceanul universal vibrational schimba complet peisajul prin care imi percep propria fiinta.

Dupa explozia si expansiunea iubirii din inima, moleculele de apa tasnesc precum apa dintr-o fantana. Simturile se contopesc: vaz, auz, pipait, miros, si se intilnesc sus, linga curcubeu, in vibratiile cantecelor ciocarliilor....

La revenirea in eul transformat, vechea minte devine un desert, ca dupa o explozie nucleara, cind totul se reintoarce la firul de nisip...
In acest desert stralucitor, unduirile viclene ale mintii isi asteapta randul unei noi exprimari.

Totul este in miscare, totul este o transformare
Iubirea e triumfatoare si a tot transformatoare.
Este energia latenta, in acelasi balansoar cu energia miscarii.


   Love make all the nature turn around,the being becomes the source of concentric vibrations, the water bears those waves, further and further  ; the ALL SEEING being(the Self/the heart) becomes the fountain, becomes the rainbow, and the hearing blends up with the colors, up in the sky, while the lark already reached the sun light <3; Later, back to the physical body, the senses are transformed. the boundaries are completely changed... The golden shiny desert of the"everything" is the place where the seeds of a new wave and pulse are planted again and again... Everything transforms ; the explosion brings up the desert, the multitude of sand grains...The metaphors and their possible meanings may continue  for such an initiatory poem...

By CataRu2000  <3